Astazi , ca deobicei veneam la munca cu metroul. Am coborat in piata unirii 1 si ma indreptam spre isirea din piata unirii 2. Evident ma grabeam si mergeam mai repede. La un moment dat am ajuns in fata fluxului de oameni si mergeam cu o viteza constanta. In fata mea mai era un tip care mergea grabit dar se vedea dupa el ca nu prea avea putere sa mearga cu acea viteza, era fortat mersul. Si evident el chiar daca depunea efor isi incetinea mersul la un moment dat pentru ca obosea. Eu avand viteza constanta il ajungeam din urma si intr-un final l-am intrecut. La care tipul atresarit a fortat mersul si a facut cativa pasi saltareti ca sa fie in fata mea. Eu nu am reactionat si imi continuam drumul cu aceasi viteza constanta, intrecand-ul din nou dupa cateva secunde. In clipa in care l-am intrecut , gestul lui s-a repetat, a fortat mersul 2-3 pasi saltareti si iar era in fata mea. Deja mi-a atras atentia. Dupa cateva secunde iar il intrec, la care tipul cu un mers iritat incearca sa ma intreaca si din acel mers totul se transforma intr-o fuga. Fugise la vreo 10m in fata mea si a inceput sa mearga din nou intorcandu-si capul dupa mine sa vada daca nu l-am ajuns. Am mai vazut lume care se grabea si vroia sa fie in fata, dar nici chiar asa.
Toate astea s-au intamplat dupa ce am mers 5 statii intr-un vagon cu un barbat care atipise sezand si tot incerca sa isi tina echilibrul in somn. Se legana din stanga in dreapta parca ar fi avut un tic muscular. Evident ca a reusit sa ridice cativa oameni de langa el, care nu intelegeau, de ce acel barbat se tot lasa ba pe ei ba pe altii. Evident dupa 5 statii toti incepusera sa zambeasca cand il vedeau cum se legana ca un pendulum.