Spio

stau si ma gandesc. ce imi trebuie:
mie mai mult? mai multa informatie?, care este asa de multa incat tot as putea sa stau si sa navighez dintr-un subiect in altul, nesaturandu-ma de ceea ce aud si vad fara ca sa adopt complet una sau un set, pentru ca este atat de diversa, uneori se completeaza alteori se exclude. si anume multitudinea de surse si fluxuri iti stabileshte o nesiguranta, o ezitare, o atentionare in procesul de constientizare.
mai multa autocunoastere? care este incercare de a ramane cu tine insati si de a intelege treptat ce esti tu, de ce esti asa, ce te incurca sa fii mai mult “tu”, cum poti sa fii mai mult tu, ce inseamna acest proces de autocunoastere. si tot asta, din cand in cand sincronizand cu lumea ta exterioara, cu informatii, pareri, critici, laude, indiferente, perceptii, concepte, viziuni, fanatisme, aberatii, emotivitate etc. tot asta trecant prin filtrul tau de intelegere si intelegerea ta a acestui filtru. si deja tot asta evoluind pana la gradul la care poti tu.

in final inseparabilitatea lor se dovedeste a fi utila, dar e foarte probabil sa fie o confuzie in utilitatea acestei fuziuni..

e uite asta e ceea la ce m-am gandit eu acum.
ca dovada banala, poate inutila si lipsita de nevoia verbalizarii, este faptul ca gandim repede. exemplul este acest text, pentru care, in incercare de a fi formulat si incadrat intr-un oarecare standart, am consumat de sute de ori mai mult timp decat pentru a ma gandi la asta in vreo 2 secunde.

ceea ce vroiam sa aduc in peisaj este:
informatia sau autocunoasterea
informatia si autocunoasterea
informatia este autocunoasterea

urmand, in viziunea mea, ordinea de idei… vreau sa zic ca, nu poti fi credibil, daca nu spui ceva ferm… asta era un frangment de reflectare… ilustrand, ideea principala, care urmeaza dupa cea de mai sus – si anume ca, nu mai scriu pt ca imi zburda gandul neastamparat… si nu pot sa scriu continuu si relevant pt ca nu mai fac nimic util, ma sustrag si de acolo si de acolo …