afara era cald, foarte bine, eram dezbracat, dar nu imi era frig, imi era foarte bine. nu ma deranja, nici ideea de a avea haina, nici de a n-o avea. m-a facut sa cred ca am nevoie de o haina. am acceptat usor ideea. ziceam ca nu mi-e frig, dar o sa o probez, pentru ca o sa pot sa o dau jos oricand. si am imbracat-o. arata bine, imi placea cum o simt. la un moment dat am simtit ca ma inteapa putin, dar am rabdat pentru ca poate nu am imbracat-o eu corect. m-am gandit ca totusi ar fi bine sa o scot si sa ma gandesc bine, daca am nevoie de ea. ceea ce a fost nou e ca atunci cand am scos-o de pe mine, am simtit ca nu e pe mine si ca mi-e cam racoare fara ea… ceea ce m-a ajutat sa iau decizia de a o purta totusi. si iar acel intepat, care deranja putin, pana cand ma uitam la ea si imi dadeam seama ca e un mic discomfort pe langa marele confort pe care mi-l dadea. si de fiecare data, cand o mai scoteam imi era tot mai frig si mai frig, si o puneam pe mine ca sa imi revin. si de fiecare data revenea si acel micut discomfort. timpul trecea, frig se facea, lumea zicea ca, m-am schimbat ca, arat de parca haina nu e confortabila. eu intrebam daca le place, ei ziceau ca nu prea si ca nu prea imi sta bine, eu ii ignoram si ma uitam in oglinda. imi place! imi place! si imi placea…